Am fost forțat mai mult să dau explicații datorită unui status pus pe Facebook, după ce am văzut 20 de persone de culoare nu tocmai albă, traversând prin Bacău cu valizele în mână. După față păreau a fi imigranți și, m-am gândit că, poate au ajuns și prin Bacău. În necunoștință de cauză, am întrebat pe Facebook dacă au apărut sau nu imigranți în orașul nostru. Am și specificat că nu întreb la mișto. Bun, de aici, până la a fi făcut rasist, antisemit, șovin, etc, nu a fost decât un pas. 

Nici nu cred că mai are rost să spun de reproșurile cum că n-am puțină credință și inimă, să-i ajutăm pe cei neajutorați. Înainte de toate, am să vă prezint câteva cifre reale, mult mai drăguțe decât realitatea cruntă din România. Și culmea, chiar dacă cifrele sunt mai simpatice decât realitatea, până și ele sunt dezastruoase într-o societate ce se dorește a fi europeană și modernă. 

Așadar, începem cu:

-în 2015, conform L186/2014, bugetul cuprindea așa:

  • PENSII CAS: Cotele de contribuţie de asigurări sociale, Baza legala: art. 296^18 (3) lit. a) din Codul fiscal:
  • – 26,3% pentru condiţii normale de muncă, din care, 10,5% pentru contribuţia individuală şi 15,8% pentru contribuţia datorată de angajator;
  • – 31,3% pentru condiţii deosebite de muncă, din care, 10,5% pentru contribuţia individuală şi 20,8% pentru contribuţia datorată de angajator;
  • – 36,3% pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 25,8% pentru contribuţia datorată de angajator
  • PENSII ADMINISTRATIVE PRIVAT
  • Cota aferenta fondurilor de pensii administrate privat, inclusa in contributia individuala de asigurari sociale datorata de angajat = 5%
  • SANATATE CASS 
  •  contributia datorata de angajator/plătitor de venit = 5,2%
  • – contributia individuala de asigurari sociale de sanatate datorata de celelalte categorii de persoane care au obligatia platii contributiei direct sau cu plata din alte surse = 5,5%
  • – contributia datorata de persoanele prevazute la art. 259 alin. (6) din Legea nr.95/2006 (persoanele care se asigura facultativ) = 10,7%
  • INDEMNIZAȚII-CONCEDII
  • – contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorata de angajator/platitor de venit =0,85% #Baza legala: art. 296^18 (3) lit. c) din Codul fiscal
  • AJUTORUL DE ȘOMAJ
  • contributia individuala la bugetul asigurarilor de somaj datorata de angajat = 0,5% #Baza legala: art. 296^18 (3) lit. d^1) din Codul fiscal
  • – contributia la bugetul asigurarilor de somaj datorata de angajator/platitor de venit = 0.5% #Baza legala: art. 296^18 (3) lit. d^2) din Codul fiscal
  • ACCIDENTE DE MUNCĂ ȘI BOLI PROFESIONALE
  • – contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, diferentiata in functie de clasa de risc, conform legii, datorata de angajator/platitor de venit = 0,15%-0,85% #Baza legala: art. 296^18 (3) lit. e) din Codul fiscal
  • FONDUL DE GARANTARE
  • – contributia la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, datorata de angajator/platitor de venit = 0.25%#Baza legala: art. 296^18 (3) lit. f) din Codul fiscal

Cele enumerate mai sus se numesc cote de contribuții sociale obligatorii. Am scos în evidență șomajul deoarece acele persoane nu contribuie la venit. Iar rata șomajului în România este de 5% în prezent, conform ANOFM. Adică nici mai mult și nici mai puțin de 411.398 de șomeri. La această cifră mai adăugați și imigranții, doar că aceștia au venit la pachet cu lipsuri ca:

  • potențiale cunoștințe care să îi poată integra pe piața muncii
  • domiciliu
  • familie/rude stabilite pe teritoriul României
  • economii
  • diplome care să ateste calificări
  • acte de indentitate(in majoritatea cazurilor, conform presei)

Ei bine, mai mult decât atât, statul român trebuie să le asigure un domiciliu, iar soluția a fost găzduirea imigranților în cămine studențești. Adică dai afară studenți dornici de se pregăti pentru a deveni contribuabili la stat și pentru a se integra pe piața muncii și primești persoane care nu fac decât să distrugă economia. Mai mult, trebuie să le asiguri și apă, mâncare, o sumă de bani, pe lângă curentul electric și așa mai departe. Între timp, studenții la care ai renunțat vor deveni șomeri, iar imigranții la fel, dar imigranții vor însemna și mai multe cheltuieli. Încearcă după să îi înveți limba maternă, eventual să le oferi o meserie, dar stai, asta nu e tot! După ce zici că ți-a pus Dumnezeu mâna-n cap, ei o să zică că au și ei un Dumnezeu doar că nu prind semnal până la el fără lăcașuri de cult specifice. Și culmea, nu sunt nici ortodocși și nici catolici. Trebuie așadar să le facem lăcașuri de cult. Dar o să dorească dragii de ei și școli în care se pedă limba lor maternă, pentru că sunt o comunitate. Așa că, alte cheltuieli. Dar, asta nu e tot! Denumirile de pe plăcuțele din centrul orașului sunt în română. O comunitate are drepturi, așa că niște indicatoare în limba lor ar fi chiar de bun simț. Iar lista nevoilor unui imigrant poate continua. Asta ca să nu vorbesc și de luptele stradale inevitabile care vor avea loc. 

Problema principală este însă alta: România este o țară în care economia nu este chiar punctul forte, iar cetățenii nu sunt cei mai educați și Fericiți. Dacă noi facem presiuni și proteste antisistem și creștem într-o debandadă totală, cum vreți să întindem mâna și altor popoare? 

Advertisements