Deși o construcție ironică forțată abuziv de majoritatea apărătorilor stângii românești, mie chiar îmi place și, dacă n-ar fi așa uzată, ar fi chiar folositoare. De exemplu, eu sunt tânăr, sunt frumos (că doar sunt tânăr) și sunt și liber, căci de asta s-a pierdut sânge la Revoluția din ’89. 

făcută pe 22 Decembrie ’89, fotografia e culeasă de pe Facebook 

Acum că am scris o mică notă informativă ca și debut al articolului, am să continui cu adevăratele puncte de interes pe care vreau să le lămuresc, mai exact: cine este “sistemul” și de ce nu e de temut și care sunt realele manipulări ale politicienilor. 

Începem tot cu o notă informativă: pe vremea polisurilor grecești, când a luat naștere democrația cu care ne mândrim că o practicăm, s-a stabilit chiar acest cuvânt (demokratia, în greacă) de la substantivul demos (=oameni) și verbul kratein, transformat în krates (=putere). Adică puterea e a poporului și cu asta basta. Yasas, dacă vreți pe grecește.

Bun, îi dăm drumul la explicații. Cine este sistemul? Că peste tot se spune că sistemul este corupt, că sistemul te doboară, că sistemul nu e ok, că sistemul te afundă. Dar sitemul ăsta nu e format din oameni? Eu unul nu pot crede că sistemul care a ajutat PDSR-ul terosristului Iliescu îl susține pe fostul liberal Klaus Iohannis, sau pe Traian Băsescu. Nu pot să cred că sistemul ajută când opoziția, când puterea. Deci, cine e sistemul? 

Da, sistemul poate fi schimbat, și asta nu depinde politicieni, ci de tine. 

Cun stăm cu manipularea? Foarte bine, ar spune fostul premier Ponta. Și vă dau și un exemplu scurt și sincer. Mai știți când declara gașca lui Geaoană și Ponta în 2009? 

“Sistemul lor de fraudă a fost mai bun! “

Una tare, din partea mea: sistemul de fraudă nu există! 🙂 

Și tocmai aici lucrează sistemul. Sistemul, care este format din oameni, prin vot democratic, de către popor, lucrează, pentru că omuleții (nu) lucrează. Și am pus un nu între paranteze, pentru că sistemul lor, nu-i mai bun ca al nostru, pentru că nu există unul. Aici m-am referit la sistemul de fraudă inexistent. Dacă ar fi existat un sistem de fraudă, sincer vă spun că ar fi ieșit o prezență la vot demnă de Cartea Recordurilor. Dar acesta nu există. Și de ce zicea Pontici că un sistemul lor nu a fost suficient de bun? Pentru că românii au câștigat atunci, nu gașca Poantelor. Pentru că românii au ieșit la vot și și-au exprimat opțiunea, una câștigătoare de altfel. Dar, aruncând pastila cu sistemul de fraudă, involuntar, românii și-au aruncat-o și ei pe masă și au zis că nu mai ies la vot, că oricum sistemul de fraudă lucrează. Nu, nu există! E doar o manipulare care a dat roade. Știți, surprinzător, metoda a fost bună. Prin natura noastră, ca oameni, nu vrem să depunem efort și, totodată, credem că există ceva mai presus ca noi, care ne guvernează. De asta ne holbăm la astre și implicit la Neti Sandu dimineața, de asta facem cruce când vedem o turlă de biserică și tot de asta citim articole despre Ceaușescu care trăiește în Cuba, sau despre Hitler care a scăpat cu submarinul în ’45 și a ajuns în Argentina. Iar nouă ni s-a dat o conspirație cu sistemul, care a fost înghițită. Drept dovadă, prezența din ce în ce mai scăzută la vot. 

Serios acum, nu ați auzit niciodată replica cu oricum iese cine trebuie, nu cine vrea, sau celebra nu contează cine votează, ci persoana care numără voturile

Suntem în secolul 21, avem smartphone-uri, multă inteligență care ne dă afară din casă și o mare lene și dorință de a crede că nimic nu este în puterile noastre. Știți, problema nu-i la ei, e la noi. Noi îi credem, activul de partid lucrează, noi pierdem, ei câștigă. Oamenii noi partidele politice sunt oamenii crescuți de ei, în stilul lor, iar tu crezi că-s noi. Și atunci te întrebi: de ce guvernează la fel ca înainte? Sistemul!. Nu-i sistemul, e doar încrederea ta oarbă în cuvintele unui produs al neputinței. Că politicienii de valoare nu au fost cei crescuți de partid. Ăia crescuți de partid sunt Ponta, Grindeanu și exemplele pot continua. Ăia trăiesc din votul (sau din absenteismul vostru la vot) vostru. Este foarte simplu. Dacă te încrezi mai mult în ce vezi și nu în se zice, ai putea să trăiești într-o societate modernă, dezvoltată, demnă de respectul tău, al nostru. Dar trebuie să nu-i mai crezi și să faci un minim de efort. Cum ar fi, de pildă, să ieși la vot. Sau să în loc să citești ce scrie în presă despre deciziile forurilor decizionale, să citești deciziile direct. Că le găsești pe net, că s-a vrut transparență. 

Nu îți cer să faci nimic special. De fapt, îți cer să faci mai puțin decât ceea ce făceai până acum: nu te mai încrede în ceea ce face sistemul, ci în cum formezi sistemul

Asta a fist scrisoarea unui tânăr frumos și liber, dedicată celor care vor să creadă. Nu celor care îndrăznesc. 

Advertisements